"Joi 6 mai 2010, ora 18:00. O tensiune generală cuprinsese România după două săptămâni în care prezenţa misiunii FMI la Bucureşti alimentase scenarii care mai de care mai negre privind măsurile de austeritate care în sfârşit trebuia luate pentru oprirea hemoragiei bugetare.
Majorarea cotei unice, majorarea TVA, majorarea concomitentă a TVA şi a cotei unice, tăierea salariilor, tăierea pensiilor, majorarea impozitului pe profit - variante peste variante se rostogoliseră în ultimele zile în media.
Autorităţile le negau neconvingător, mediile de afaceri începeau să aibă frisoane, dar emisarul FMI Jefrrey Franks îşi păstra zâmbetul larg.
Preşedintele Traian Băsescu nu zâmbea însă când televiziunile au început transmisiunea în direct de la Cotroceni de după discuţia finală cu delegaţia Fondului Monetar.
Soluţia aleasă cade sec: de la 1 iunie salariile din sectorul bugetar scad cu 25%, pensiile se reduc cu 15%, ajutorul de şomaj scade tot cu 15%. Alegerea tăierii abrupte a salariilor este prezentată în contrast cu o alternativă terifiantă, denumită "varianta neîncrederii": creşterea TVA de la 19 la 24% şi a cotei unice de la 16 la 20%, concomitent cu reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 20%.
Era preţul aruncat în spinarea economiei după mai bine de un an în care guvernul Boc se dovedise incapabil să pună stavilă creşterii cheltuielilor bugetare şi adâncirii deficitului, pierzându-se în discuţii nesfârşite pe măsuri paliative şi programe de relansare economică rămase pe hârtie.
Mediul de afaceri trebuia să fie fericit că fusese evitată opţiunea majorării TVA. Şi a fost cât de cât, chiar dacă impactul asupra consumului era puternic, dar numai până la sfârşitul lunii iunie, când s-a ajuns tot la un fel de "variantă a neîncrederii" prin majorarea dramatică a TVA cu cinci puncte procentuale, până la 24%.
Tăierea salariilor din sectorul bugetar venea tocmai într-un moment în care economia începuse să dea ceva semne de revenire şi majoritatea oamenilor de business şi a bancherilor aşteptau adevărata relansare în semestrul al doilea. Dar n-a fost să fie.
Culmea, nici FMI - care optase pentru majorarea taxelor - nu a vrut să-şi asume reducerea salariilor cu 25%.
Băsescu şi-a asumat însă întreg programul, care beneficia şi de susţinerea BNR prin guvernatorul Mugur Isărescu, care participase la toate discuţiile.
Decizia venea în contextul în care mai la sud, în Grecia, pierderea credibilităţii externe zdruncina o ţară întreagă care se vedea nevoită să aplice tăieri dureroase în încercarea de a evita colapsul financiar şi economic. Automat, companiile au început să-şi resocotească planurile de vânzări, bancherii au început să pregătească restructurarea creditelor acordate angajaţilor bugetari şi să pună bani deoparte pentru provizioane. Dintr-o dată, tot scenariul relansării din semestrul al doilea a început să se fisureze, iar pesimismul îşi proiecta din nou faţa întunecată asupra economiei.
Adevăratul şoc a venit însă două luni mai târziu: soluţia tăierii pensiilor a picat la Curtea Constituţională, bugetul avea nevoie urgentă de banii de la FMI, aşa că la sfârşitul lunii iunie a picat trăsnetul, aruncând în aer promisiunea din mai "nu mărim taxele": TVA creşte de la 1 iulie de la 19% la 24%.
Şi aşa s-a scris istoria recăderii economiei în recesiune.
Da, cheltuielile bugetare au început să scadă, încasările statului au început să crească, banii de la FMI şi Comisia Europeană au continuat să vină în România, băncile au finanţat statul pe măsura nevoilor, însă căderea economică s-a tot agravat.
Datele oficiale urmează să probeze săptămâna viitoare vestea trecerii pe creştere în trimestrul I din 2011. Încă o dată speranţele economiei se duc spre a doua jumătate a anului.
Consumul a căzut de la o lună la alta, creditul s-a prăbuşit, investitorii au fugit de pe bursă, inflaţia a intrat pe o pantă ascendentă, companiile au recurs la concedieri pentru a-şi ajusta costurile, multe au tras obloanele.
"Dezastru" a fost cuvântul care a ţâşnit de pe buzele antreprenorilor când au auzit de majorarea TVA. Chiar şi ministrul de finanţe de la acea vreme Sebastian Vlădescu a calificat măsura drept o "eroare economică", deşi îşi pusese semnătura pe ordonanţa de urgenţă. BNR nu a contestat-o, deşi i-a spulberat ţinta de inflaţie pe cel puţin doi ani.
Rezultatul statistic: economia a scăzut în 2010 pentru al doilea an la rând, cu încă 1,3% după căderea de 7% din 2009, iar România a rămas singura ţară membră a UE din regiune prinsă în mlaştina recesiunii.
Astăzi, FMI se declară mulţumit de "stabilizarea" economiei, România a evoluat la un tip de acord preventiv cu instituţia financiară de la Washington, însă în lumea reală sentimentul redresării nu-şi găseşte mult suport printre oamenii de business.
Creditarea continuă să scadă, inflaţia trece de 8%, dobânzile la euro intră pe o pantă ascendentă din cauza influenţelor externe, comerţul cu amănuntul rămâne pe minus, doar exporturile rămân să tragă economia afară din recesiune.
Salariile bugetarilor au fost tăiate, dar pierderile din marile companii de stat nu au dispărut, ba chiar continuă să crească în unele cazuri. Statul nu a fost capabil să elimine arieratele, agravând astfel blocajul financiar, şi de-abia acum încearcă să strângă o situaţie exactă a facturilor neplătite, motiv pentru care raportările statistice către Bruxelles au devenit subiect de scandal de presă.
"Anul care a trecut (ultimele 12 luni - n. red.) a fost un an de reducere a consumului şi un an de scădere pentru economie în ansamblu. A fost un an dificil atât pentru retaileri, cât şi pentru restul lumii. Pentru ce a rămas din acest an eu am preconizat o revenire pe final şi sper să am dreptate", spune Alexandru Vlad, director executiv al Selgros Cash&Carry România.
Lovitura dată consumului este greu de estimat cu precizie, însă se învârte la cel puţin două miliarde de euro. France Telecom, proprietarul Orange, a avansat pentru 2010 un impact de 1,8 mld. euro rezultat din tăierile de salarii plus majorare de TVA, pe fond de recesiune." sursa ZF
Search
Custom Search
